Sapunul a parcurs un drum lung, de secole, pana sa-i fie recunoscuta actiunea benefica de astazi. Iata o scurta istorie a parcursului sau sinuos:
• Legenda spune că denumirea de “sapun” provine de la locul numit “Muntele Sapo” din vechea Roma, unde grăsimea provenită de la sacrificarea animalelor se amesteca cu cenusa si curgea spre rau, atunci cand ploua. Femeile care spalau rufe in raul Tibru au observat ca acest amestec le curata rufele mult mai bine decat numai cu apa.
• Sapunul a fost inventat de catre fenicieni in anul 600 i.Hr., fiind obtinut prin amestecarea grasimii de capra cu cenusa de lemn. Negustorii fenicienii au adus sapunul grecilor si romanilor.
• Dintre popoarele antice, romanii si egiptenii erau cei mai pretentiosi cu igiena corporala, la egipteni existand si o motivatie religioasa. Ei considerau ca un corp murdar exprima lipsa de smerenie in fata zeului, chiar daca sufletul este curat. Se spalau cu sapunuri din argila amestecata cu cenusa iar pentru un miros placut, după spalare foloseau uleiuri cu diferite arome. Herodot spunea despre egipteni ca dadeau mai multa importanta igienei decat aspectului exterior. Romanii, proprietari ai unor bai superbe, au primit cu mare incantare sapunul.
• De-a lungul timpului, din ignoranta, consideratii religioase s.a. folosirea sapunului a fost foarte controversata. Imbaierea trupului era considerata un pericol pentru sanatate.
• In anul 1549, cand ducesei de Julich din Germania i s-a oferit in dar o cutie cu sapun, aceasta s-a simtit profund jignita si, intr-un acces de furie, l-a dat afara pe cel care-i adusese cadoul.
• Se poate vorbi de producerea şi folosirea sistematica a sapunului in Europa, abia la inceputul primului mileniu dar si atunci acesta era un lux. Primele manufacturi apar la Marsilia (Franţa) şi Savona (Italia) dar erau destinate doar elitelor.
• In timp ce sapunul devenea din ce in ce mai ieftin, se schimba treptat si atitudinea fata de curatenie, odata cu mai buna intelegere a rolului igienei in distrugerea microorganismelor patogene. Abia pe la sfârşitul secolului XIX si începutul secolului XX igienei a inceput sa i se acorde locul cuvenit, curatenia personala fiind considerata benefica atat pentru sanatatea fizica cat si pentru cea mentala, sapunul devenind universal cunoscut.
• Primul Razboi Mondial a determinat o crestere fara precedent a cererii de sapun, cerere pe care manufacturierii n-o puteau acoperi. Companiile industriale au inceput producerea in masa a detergenţilor din produse pe baza de petrol. Acestea sunt sapunurile pe care le gasim astazi in magazine.
• Campaniile promotionale din Europa si SUA au ajutat la constientizarea pe scara larga a relatiei dintre curatenie si sanatate. In anii 1950, sapunul era acceptat ca obiect indispensabil de igiena personala.
• Baronul Justus von Liebig, chimist german, a afirmat ca averea unui popor si gradul sau de civilizatie pot fi judecate in functie de cantitatea de sapun consumata!